O mare campioană dintr-o poveste cu iz evreiesc
O mare campioană și o frumoasă poveste de dragoste începută undeva departe, în Asia Centrală, la Samarkand, într-una din cele mai vechi așezări omenești din acea parte a lumii. Acolo, doi tineri evrei, el din Varșovia, ea din Kiev s-au întâlnit la studii.
În 1946, adică acum 74 de ani, pe 24 mai, în familia Kirszenstein s-a coborât fericirea: s-a născut fiica lor, Irena. S-a întâmplat la Leningrad – în Uniunea Sovietică de atunci, adică la Saint Petersburg-ul din Rusia zilelor noastre. Erau anii de după Al Doilea Război Mondial, când ora exactă în Europa de est se dădea la Moscova, nu în altă parte. Un an mai târziu, tânăra familie a părăsit Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) și s-a mutat la Varșovia.
Irena Kirszenstein a fost una din marile sportive ale Europei estice, o atletă polivalentă, o mare campioană care vreme de două decenii a strălucit în probele de sprint și săritura în lungime. A reprezentat mereu Polonia și este recunoscută drept una din legendele sportului evreiesc.
A participat la cinci ediții ale Jocurilor Olimpice, la care a cucerit șapte medalii, din care trei de aur. A stabilit zece recorduri mondiale, devenind primul atlet din lume, femeie sau bărbat, care a deținut în același timp toate cele trei recorduri mondiale la 100 m, 200 m și 400 m. A mai câștigat zece medalii la Campionatele Europene (5 de aur), și-a adăugat în palmares 26 titluri naționale și 38 recorduri ale Poloniei în toate probele de sprint și la lungime.
A stabilit 10 recorduri mondiale!
La primele sale Jocuri (Tokyo 1964) avea doar 18 ani, o vârstă la care se visează spre culmile Olimpului! Însă, așa tânără, a devenit campioană olimpică în echipa de ștafetă 4×100 m și vicecampioană la 200 m și lungime.
Patru ani mai târziu, la Mexico City a luat bronzul la 100 m, iar la ediția din 1972 (München) și-a mai completat colecția olimpică adăugând un bronz la 200 m.
Anul 1973 a fost unul important, prin prisma evoluției și rezultatelor ulterioare: s-a dedicat probei de 400 metri plat. S-a adaptat rapid, după un an fiind prima atletă din lume care a coborât sub bariera celor 50 de secunde.
La JO de la Montreal 1976 a devenit campioană olimpică, cu un nou record mondial (49.28), în plus fiind neînvinsă în 34 de finale consecutive la 400 m, în perioada dintre Campionatele Europene din 1974 și 1978. La „Europenele” din 1966 de la Budapesta a reușit și o „triplă” de aur (lungime, 200 m, ștafetă 4×100 m).
Figură reprezentativă între Legendele sportului evreiesc
A fost lider mondial de 7 ori la 200 m, de 4 ori la 400 m, de 3 ori la lungime și de 2 ori la 100 m.
În 1974, ziariștii și editorii de presă sportivă din toată lumea au declarat-o „Sportiva Anului”, iar Revista americană de sport „Track & Field News” i-a conferit titlul de „Atleta Anului”.
În perioada 1997-2009 a fost președinte al Federației poloneze de atletism, în 1998 a devenit membru al Comitetului Olimpic Internațional (CIO), iar în 2005 a fost a treia femeie aleasă în Consiliul Federației internaționale de atletism (IAAF). A fost membru în Galeria Gloriilor IAAF, precum și în Galeria Gloriilor Sportului Evreiesc.
În 1967 s-a căsătorit cu Janusz Szewiński, antrenorul său, de asemenea fost atlet – „gardist” de nivel național. Irena Szewińska a avut doi băieți: pe Andrzej Szewiński, născut în 1970, jucător în echipa națională de volei a Poloniei, devenit mai târziu senator, și pe Jaroslaw (1981).
În 1970 a absolvit economia la Universitatea din Varșovia.
O mare campioană devenită erou național
A decedat la 29 iunie 2018, la Institutul de Medicină Militară din Varșovia, la puțin timp după ce împlinise 72 de ani. Cancerul îi recidivase.
„Irena a inspirat generații întregi de atlete din Polonia și de pe întregul mapamond. A fost un erou național și prietenul meu. Pierderea ei va fi resimțită în întreaga lume”, a declarat Sir Sebastian Coe, președintele IAAF, la dispariția marii campioane a Poloniei.
În cinstea ei, în 2019 a fost organizată ediția inaugurală a Memorialului „Irena Szewińska”, pe stadionul „Zdzisław Krzyszkowiak” din Bydgoszcz, unde marea atletă înregistrase recordul mondial de 49,75 secunde. (surse: IAAF & Asociația Internațională a Presei Sportive/ AIPS)