Viața ca un maraton, printre recorduri, medalii și amintiri

Cu siguranță vă mai aduceți aminte de ea. Despre acea alergătoare de cursă lungă, din Marea Britanie, blond-roșcată și cu ochii albăstrui, destul de înăltuță, recunoscută prin acea mișcare din cap, ușor nefirească, expresie a efortului depus în alergare. Paula Radcliffe este, cu ea avem de-a face.

Ei bine, acum 17 ani, pe 13 aprilie, atleta originară din nord-vestul Angliei, din micuța comunitate Davenham (nici 3.000 de oameni), a stabilit un nou record european la maraton, unde altundeva decât în capitala Marii Britanii.

La Virgin Money London Marathon, în fața propriului public, pe când se apropia de 30 de ani, Radcliffe a trecut linia de sosire după 2 ore 15 minute 25 secunde.

S-a retras din activitate la Maratonul de la Londra

Britanica s-a retras din activitate la aproape 38 de ani, tot cam în această perioadă, mai precis, pe 26 aprilie 2015. Și unde credeți? Bineînțeles, la Maratonul Londrei, competiția sa de suflet, pe care a câștigat-o de trei ori (2002, 2003, 2005). Un concurs pe care l-a descoperit pe la vârsta de 10-11 ani, alături de tatăl Peter, și la care imaginea norvegiencei Ingrid Kristiansen, una dintre cele mai bune alergătoare de distanță în anii ’80 și câștigătoare a cursei din 1983, a motivat-o să urmeze cariera de atlet profesionist.

Aflată într-o permanentă cursă de autodepășire în primul rând, indiferent de proba în care alerga, de la 3.000 m în sus, inclusiv la maraton, Paula Radcliffe a atras simpatii, a cules aplauze, a stârnit invidii, însă a avut o carieră de invidiat. Și nu a avut o viață ușoară, avându-le ca adversare pe „gazelele” africane!

A alergat pe pistă, la cros și pe distanțe lungi

Prima dată ea s-a remarcat pe plan internațional când era junioare, la Boston, în 1992, când a devenit campioană mondială de cros. Exemplu de răbdare, perseverență și mereu fidelă alergării de cros, Paula și-a continuat traseul cu primele rezultate notabile la senioare, pe pistă (bronz la Cupa Europei la 3.000 m, la München 1997), dar și în afara ei (argint la „Mondialele” de cros de la Torino 1997).

Primul titlu major ca senioară a fost cel european de cros de la Ferrara (Italia), obținut la individual în 1998. În același an, se remarcase la Cupa Europei, la Saint Petersburg (aur la 5.000 m, argint la 1.500 m). Peste încă un an, și-a mai adjudecat o medalie de argint, la Campionatele Mondiale de la Sevilla (10.000 m).

În sezonul următor, a devenit campioană mondială la semimaraton, în Mexic, la Veracruz, într-o cursă la finele căreia bronzul i-a revenit româncei Lidia Simon. Și ca o paranteză, tot atunci, în orașul port din Golful Mexic, echipa Românie a câștigat titlul mondial, în formula Lidia Simon, Mihaela Botezan, Cristina Pomacu.

Cu o constanță de admirat, an de an și-a îmbogațit palmaresul cu noi titluri și medalii:

– anul 2001, Ostend (Belgia), CM Cros, campioană în cursa lungă (7,7 km) și vicecampioană în cea scurtă (4,1 km);
– tot în 2001, la Bristol (Anglia) a cucerit al 2-lea titlul mondial la semimaraton, plus încă un argint în Cupa Europei (5.000 m) de la Bremen;
– anul 2002 i-a adus un titlu mondial la cros (distanță lungă) la Dublin și unul european la 10.000 m (München), dar a mai luat încă o medalie de aur la Jocurile Commonwealth-ului (5.000 m) de la Manchester;
– în 2003, a ieșit din nou campioană mondială la semimaraton în Portugalia (Vilamoura) și dublă campioană mondială de cros pe tărâmuri scoțiene, la Edinburgh, la individual și cu echipa;
– în 2004, a triumfat la Cupa Europei (5.000 m), găzduită de Bydgoszcz, sau „Veneția Nordului”, cum e cunoscut orașul polonez cu tramvai pe apă;
– în 2005, anul când și-a încheiat activitatea, a mai dat o ultimă lovitură, adjudecându-și singurul titlu mondial din palmares la maraton (Helsinki).

Simpatica britanică a terminat biruitoare maratoanele de la New York Marathon (2004, 2007, 2008) și Chicago Marathon (2002). A fost cea mai rapidă maratonistă din lume timp de 16 ani, recordul de 2 ore 15 minute 25 secunde fiind doborât în 2019 de kenyanca Brigid Kosgei.

O undă de regret

Rămâne doar o urmă de regret când privim spre cele patru participări la Jocurile Olimpice de vară, unde cel mai bun rezultat a fost locul 4 pe care s-a clasat la ediția din 2000 (Sydney), la 10.000 m. Pe scurt: probleme de sănătate, ghinioane, mai ales la Atena (2004), unde era considerată ca favorită a maratonului, sau la Beijing (2008, tot maraton). La prima sa participare olimpică (1996, Atlanta), a terminat pe 5 la 5.000 m.

În rest, o carieră de succes, ce a fost realizată de o atletă de excepție, de toată isprava cum spunem noi, românii.

Performanțele i-au fost răsplătite și prin multele premii pe care le-a primit de la diverse organizații și instituții mondiale (IAAF, AIMS, Academia Laureus, BBC Sport) sau din Regatul Unit (Ordinul Cavaleresc al Imperiului Britanic, England Athletics Hall of Fame).

Tatăl Peter a murit zilele trecute

Radcliffe a fost legitimată la Bedford and County Athletic Club, al cărei președinte a fost tatăl său, Peter, el însuși maratonist. A fost pentru că, zilele trecute, a decedat pe patul spitalului Salisbury. Nu se știe dacă a murit din cauza coronavirusului, dar după internare și-a împărtășit apreciere pentru personalul medical din Salisbury care luptă împotriva pandemiei.

„A fost cel mai drăguț, cel mai înțelept, cel mai răbdător și mai curajos om”, a mărturisit marea atletă despre cel care a îndrumat-o spre atletism la vârsta de 7 ani pentru a învinge astmul și, în continuare, i-a călăuzit pașii în cariera sportivă și în viață.

„El și mama mea ne-au oferit tot ce am avut nevoie, atâta bucurie și dragoste. El a fost întotdeauna acolo lângă mine, iar îndrumarea și perspectivele asupra vieții pe care mi le-a oferit mă asigură că va fi pentru totdeauna cu mine”, a postat Paula, pe Twitter.

Paula Radcliffe a crescut într-o familie de sportivi. Mătușa sa, Charlotte, a fost o înotătoare vicecampioană olimpică în 1920, iar cei doi părinți, tata Peter și mama Pat practicau alergarea.

„A învățat să meargă și să alerge pe când avea nouă luni. Alerga peste tot. A fost mereu plină de energie și voioasă”, povestea Pat Radcliffe.

Este rezident la Monte Carlo

Din 2001, Paula este căsătorită cu fostul coleg de la Universitatea Loughborough, Gary Lough, un nord-irlandez, și el atlet, alergător de distanțe medii (800 și 1.500 m). Au doi copii, o fată Isla (13 ani) și un băiat Raphael (10 ani), și locuiesc la Monte Carlo.

Alte recorduri actuale

În prezent, Paula Radcliffe mai deține recordurile europene în probe de 10.000 m la alergare pe pistă (München, 6 august 2002) și pe aceeași distanță (10K) la alergare pe șosea (San Juan, 23 febuarie 2003), cu timpii de 30:01.09, respectiv 30 minute 21 secunde.

Cam așa am pornit de la un „simplu” record european și am ajuns la o întreagă poveste, povestea unei mari campioane.