Cursa

O după-amiază de Paște, liniștită, prilej de recreere printr-o întoarcere în timp, în perioada de început a atletismului și a Jocurilor Olimpice moderne, în anii ce anunțau cel de-al Doilea Război Mondial. Începe Cursa.

„Race” este un film de două ore și 15 minute, inspirat din realitate, un film despre atletism și campionii săi (Jesse Owens), despre olimpism, istorie și civilizație, despre politică și viață. Este o istorie în imagini, cu un personaj principal și câteva secundare care se completează și se sincronizează armonios, într-o co-producție canadiano-germano-franceză, ce a fost pusă la cale de regizorul Stephen Hopkins, după scenariul scris de Joe Shrapnel și Anna Waterhouse.

Începutul

James Cleveland Owens s-a născut pe 12 septembrie 1913, în Oakville, Alabama, stat care a fost scena celor mai importante activități ale mișcării pentru câștigarea drepturilor civile ale populației de origine africană în SUA din anii ’50-’60. „Jesse” i s-a spus de mic, de când s-a prezentat la școală, de la „Geisi”-ul pronunțat emotiv, prescurtarea J.C-ului de dinaintea numelui.

Contextul

Anul 1934. Lumea era într-o stare de încordare internațională crescândă, starea fiind generată de expansiunea Germaniei condusă de Hitler și pericolul tot mai amenințător al declanșării unui nou Război Mondial. Peste Ocean, tensiunea căpăta dimensiuni tot mai mari, după ce organizarea Jocurilor Olimpice din 1936 revenise Berlinului, iar manifestările declanșate de regimul nazist împotriva evreilor și țiganilor nu păreau că se vor sfârși prea curând. Se discuta tot mai des de dorința gazdelor de peste 2 ani, de a nu-i primi la Jocuri pe atleții de culoare și pe cei cu origine evreiască!

La nivelul Comitetului Olimpic Internațional și al celui American existau două tabere: una era pro participării la Jocurile din Europa bântuită de ororile nazismului, în semn de replică sportivă la adresa regimului dictatorial din Germania, alta – contra și vehementă împotriva implicării politicului în sport, practicată de nemți, de respingere a întinării idealurilor olimpice și desconsiderării rasei umane.

Pe de altă parte, nici în SUA situația nu era prea roză: discriminarea populației afro-americane devenise un fenomen social cotidian, filmul nostru surprinzând pe parcursul lui multe asemenea episoade, unele parcă ireale astăzi.

Așadar, America rasistă versus Germania nazistă.

Întâlnirea

Cu iubita Ruth Solomon și fetița lăsate acasă, proaspătul student Jesse Owens, admis la Universitatea Ohio pe baza recomandărilor și rezultatelor sportive (atletism), obținute la colegiu, se întâlnește cu tânărul și lipsitul de prejudecăți antrenor Lawrence „Larry” Snyder. Acesta era un fost atlet și student al aceleiași instituții de învățământ, veteran de război și neparticipant cu echipa SUA la Jocurile de la Paris (1924). De ce neparticipant? Cu câteva săptămâni înaintea JO, a suferit un accident de avion în urma căruia s-a ales cu… imposibilitatea de a o continua cu sportul.

Amândoi aveau „foame” de performanță.

Schimbul de replici de la început, din biroul coach-ului, purtat între cei doi poate fi, oricând, o lecție motivațională (și) pentru orice atlet al zilelor noastre:

„- Poți să câștigi? Și când te întreb ăsta, de fapt te întreb vrei să muncești? Poți să muncești?
-Da, domnule, pot să muncesc!
– Te-am privit pe pistă: startul nu e bun, ritmul nu-i potrivit, iar postura ta e groaznică. Dar, astea putem să le îndreaptăm ușor. Însă dacă vrei să câștigi, e nevoie de mai mult de o pereche de picioare. Câștigi aici!”. Și antrenorul își îndreptă degetul arătător spre tâmpla tânărului, în acel moment. „Vrei să câștigi o medalie olimpică, vrei s-o câștigi la Berlin? Bineînțeles, dacă nu mai vrei să aștepți. Atunci, în următoarele 24 de luni ești ori în clasă, ori pe pistă, nicăieri altundeva”, a decretat trainer-ul.

Între cei doi se înfiripase o relație specială, cu suișuri, dar și cu câteva coborâșuri, dezvăluite pe parcursul poveștii. Care s-a continuat cu scene surprinse pe stadion (antrenamente, concursuri, performanțe) și în afara lui, din Columbus la Ferry Field din Ann Arbor (Michigan), în Nebraska și până la Berlin, pe „cel mai mare și mai avansat stadion din istoria olimpică, de 326 acri și 110 mii de lucuri, pe care vom scrie istorie!”, după cum îl prezentau organizatorii.

Politică

Acțiunea ne duce, de mai multe ori, în culisele politicii sportului și ale negocierilor internaționale, purtate pe axa SUA-Germania. Purtătorul de cuvând al americanilor a fost Avery Brundage, fost atlet de probe combinate, participant el însuși la Jocurile Olimpice de la Stockholm (1912), arhitect devenit antreprenor de succes în construcții.

Militant pentru prezența SUA la Jocuri și subliniind faptul că „atât timp cât vor fi cetățeni americani aici (n.r. – la Berlin), nu vor fi excluși evreii și negrii, putem să aducem și marțieni dacă vrem”, el obține promisiunea lui Joseph Goebbels, că sportivii de culoare și cei evrei vor fi acceptați la JO.

Cum a fost ținută până la urmă promisiunea politicianului german, ministru al propagandei publice, capcana în care a intrat Brundage și prețul pe care acesta l-a plătit merită să le descoperiți singuri, urmărind „Cursa”.

Cert este că pe 23 decembrie 1935, la Hotel Commodore din New York, cu un vot strâns, de 58 la 56, Comitetul Olimpic American a aprobat participarea la „Jocurile naziste”, cum au mai fost denumite întrecerile berlineze.

Triumf

La Berlin, Jesse Owens a devenit al doilea atlet american din istorie, după Alvin Kraenzlein (1900), care cucerește patru medalii de aur la o singură ediție a Jocurilor Olimpice de vară. În ordinea desfășurării probelor, a reușit să fie cel mai bun la 100 m (10,3 sec), săritura în lungime (nou record mondial: 8,06 m), 200 m (20,7 sec) și cu ștafeta de 4×100 m (39,8 sec – record mondial).

De la Jocurile de la Berlin a rămas cu o prietenie adevărată, avută cu adversarul german de la lungime, Carl „Luz” Long, cu amintiri plăcute sau mai puțin plăcute.

Personaje

Personajul principal al filmului a fost interpretat de Stephan James, un tânăr actor canadian de origine jamaicană, azi în vârstă de 26 ani. Pentru acest rol, Academia Canadiană de Cinema și Televiziune i-a fost acordat Premiul pentru cea mai bună interpretare în rol principal la secțiunea „Marele ecran”.

Lângă el au apărut și s-au remarcat (părere personală) prin prestațiile lor:

– Jason Sudeikis (alias antrenorul Larry Snyder), actor american de comedie, scenarist și producător, la fel de expresiv și carismatic ca și personajul său;
– experimentatul actor britanic de film, teatru și televiziune Jeremy Irons, cel care l-a jucat impecabil pe antreprenorul și mai ales negociatorul Avery Brundage;
– Barnaby Metschurat, actor german, înlocuitor perfect al lui Joseph Goebbels, apropiatul colaborator al lui Adolf Hitler și devotat adept al ideologiei naziste.

În loc de Happy-end

Deși la întoarcerea acasă de la Berlin un milion de oameni l-au așteptat și l-au aclamat pe străzile New York-ului ca pe un mare erou național, Owens a fost nevoit să folosească, în continuare, intrarea din dos, chiar și la dineurile în care era celebrat. A făcut-o însă cu zâmbetul pe buze și cu sentimentul datoriei îndeplinite.

După mulți ani de șomaj din cauza culorii pielii, tatăl său, Henry Owens, a fost angajat, în sfârșit, ca om de serviciu la Universitatea din Ohio.

Jesse Owens și soția Ruth au avut trei fete și au trăi împreună până când moartea i-a despărțit.

Recordul lui, de patru medalii olimpice de aur câștigate pentru SUA, a fost egalat după 48 de ani de un alt atlet de legendă, Carl Lewis, la Jocurile de la Los Angeles (1984). În timp ce recordul de la lungime i-a rezistat nu mai puțin de 25 de ani, fiind doborât chiar sub privirile sale, la JO de la Roma (1960).

Luz Long a plătit tribut faptului că a sfidat idealul nazist (veți vedea în film în ce mod), a fost înrolat în armata germană și trimis pe front. După 1936, a ținut legătura cu rivalul și prietenul de peste Atlantic. Până când a murit în război, pe 14 iulie 1943, la debarcarea trupelor Alianței în Sicilia.

Cu o întrerupere de câțiva ani, din 1932 până în 1965, Larry Snyder a antrenat generații întregi de atleți la Universitatea Statului Ohio. Elevii săi au reușit 14 recorduri mondiale, au câștigat 52 de medalii la Campionatele SUA și 8 medalii olimpice de aur. La Jocurile Olimpice de la Helsinki (1952) a fost antrenor asistent al lotului nord-american, iar la cele de la Roma – antrenor principal.

Scăpat basma curată, într-un final, din scandalul apărut după colaborarea pe linie de… afaceri cu regimul nazist, Avery Brundage a devenit președintele Comitetului Internațional Olimpic (CIO) în 1952. Poziție pe care și-a păstrat-o până la moarte, în 11 septembrie 1972.

Casa Albă nu l-a recunoscut public niciodată pe Jesse Owens (d. 31 martie 1980, Arizona) și nici succesul din 1936. Abia în 1990 i-a fost acordată post-mortem Medalia de Aur a Congresului SUA, pentru că a fost „Un erou olimpic și un erou american în fiecare zi a vieții sale”.