Gerda Richter – atleta care a uimit Predealul, în 1942

Gerda Richter a fost o atleltă specializată în probele de sprint (individual și ștafete) și sărituri. A concurat pentru cluburile bucureștene Venus și Atletic Club Român.

În anii ’40, pe stadionul din Predeal, astăzi, din păcate, doar o amintire, se organizau frecvent Campionatele Naționale de atletism ale României, pe echipe, masculine sau feminine.

Scotocind prin arhiva cu amintiri (mulțumim profesorului Dănuț Constantin, din Predeal, pentru albumul foto și colecția Atletic Club Român!), am dat peste câteva imagini cu Gerda Richter. Au fost surprinse la Predeal, mai precis pe stadionul din Predeal, în vara anului 1942.

În Istoria Atletismului Românesc, o lucrare semnată de Alexandru Boriga, Nicolae Mărășescu și Cristina Vladu, prin noianul de informații cu caracter nu doar sportiv, ci și istoric, adunate între cele două coperți, ne sunt prezentate și rezultatele obținute de atleta amintită, de la Atletic Club Român București.

Gerda Richter, campioană a României de 6 ori la Predeal

Așadar, Gerda Richter a fost campioană a României la:

– proba de 100 metri, în anii 1941 (pentru Venus București, timp 13,8 secunde), 1942 (13,2) și 1943 (13,3);

– proba de 200 metri, în anii 1942 (28,3) și 1943 (28,9);

– proba de 75 metri, în anul 1942 (10,5);

– proba de 500 metri, în anul 1941 (1 minut 38,1 secunde);

– proba de ștafetă 4×100 m, în anii 1941 (pentru Venus București, în ultimul schimb, după J. Constantinescu, Elena Teodosescu – viitoare Drăgulănescu și Rodica Riegler, timp 55, 9 secunde) și 1942 (pentru ACR București, tot în ultima, precedată de Livia Mureșan, Elena Teodosescu și Felicia Iovănescu, 54 secunde);

– proba de ștafetă 4×60 m, în anul 1942 (32,3 secunde), în echipa ACR-ului, în schimbul al treilea, într-un cvartet din care mai făceau aprte Elena Teodosescu, Livia Mureșan și Rodica Riegler – mai târziu devenită Sădeanu;

– proba de săritură în înălțime 1942 (1,38 m – săritură laterală prin forfecare, nu dorsală, ca în zilele noastre).

Probele de 75 m, 500 m și ștafeta de 4×60 m au fost scoase, după puțină vreme, din cadrul întrecerilor atletice.

La o socoteală simplă, la Campionatele Naționale de la Predeal, organizate în anul 1942, Gerda Richter a cucerit nu mai puțin de 6 titluri naționale. Să recunoaștem, o mare ispravă, în atletismul acelor vremuri!

Campionatele Naționale – scurt istoric

Este bine de știut. Primele Campionate Naționale de Atletism ale Romaniei au fost organizate în anul 1914, la 16 probe, și s-au adresat exclusiv bărbaților.

Numai din anul 1922, femeile au început să se bucure de propriile competiții atletice din țara noastră. La Braşov şi la Cluj, acolo unde s-au desfășurat aceste concursuri de pionierat, atletele participante s-au întrecut în probele de 60 m plat, săritura în lungime, săritura în înălţime, aruncarea greutății, aruncarea discului, aruncarea suliţei şi săritura cu prăjina.

Trei ani mai târziu, în anul 1925, s-au ținut primele Campionate Naționale feminine la Brașov, la șapte probe, precum și primele Campionate Naționale pentru junioare, în vestul României, la Arad.

Despre Atletic Club Român București

În anul 1941, la 31 noiembrie, la București, a luat ființă „Atletic-Club Român”, ca „Asociație Sportiv Culturală”, cum apărea în primul statut al organizației, ai cărei „reprezentanți” la Federația Română de Atletism (FRA), erau „domnii Ioan Baicu și Ioan Albișor”.

În conducerea clubului figurau: Gen. Adj. Emil Pălăgeanu – președinte de onoare și Ioan Cămărășescu – președinte activ.

Iar printre membrii fondatori îi regăsim pe Georgetta Richter (casieră la Comitetul Fetelor) și brașoveanul de mai târziu Virgil Ludu (secretar de ședință, la constituire), despre care am scris aici.

Georgetta Richter era aceeași Gerda Richter sau Geta Richter, cum o mai întâlnim pe atletă în alte documente, inclusiv în anuarele ACR București, din perioada anilor 1942-1947.

Stadionul din Predeal… ce vremuri!

Și dacă tot am ajuns în această mică incursiune istorică la Predeal, să dăm Cezarului ce este al Cezarului. Pentru că stadionul predelean, singurul din țară la o altitudine de peste 1.000 de metri, era în topul preferințelor. Acolo s-au ținut concursuri serioase, acolo au concurat și s-au pregătit marii campioni ai României, acolo s-au făcut recorduri. Vom reveni cu un articol mult mai amplu, despre istoricul stadionului din Predeal și realitatea de acum.

Ei bine, în anuarul publicat la finalul anului 1945 de Atletic Club Român, se scria de „mult așteptatul Predeal”. Unde în acel an, în premieră, echipele de băieți și fete ale ACR București au încheiat întrecerile din 25-26 august, „spre surprinderea generală”, pe locurile 1.

Și în aceeași lucrare, în rândurile dedicate Campionatelor Naționale de seniori – găzduite de arena din cunoscuta stațiune brașoveană, în 29-30 septembrie, se sublinia: „Am dorit să învingem cu orice preț și am învins, Predealul nemairămânând un accident, o întâmplare”.

Printre campionii naționali de atunci, din ’45: Virgil Ludu (100 m, 400 m, 400 m garduri), Clement Baciu (prăjină), Victor Dumitrescu (înălțime, 110 garduri), Ion Stoica, Silviu Dumitrescu, Clement Baciu și Dan Petrescu în ștafeta de 4×100 metri.

Iar campionul din ’45, scriitorul de peste ani, Virgil Ludu, scria în cartea „Oameni și atletism”, într-un scurt istoric al bazelor atletice ale Brașovului (Olimpia, Poiana Brașov etc.):

„La noi, un stadion de tradiționale concursuri a fost cel de la Predeal. Altitudine: 1.050 metri. Culoare: șase în linie dreaptă, patru în turnantă. Spectatori nelipsiți: Piatra Mare și Postăvarul. Era stadionul pe care Ion Moina a alergat, într-o zi de august a anului 1945, primul nostru 10,4!”.